Polipii nazali sunt mase inflamatorii, benigne, care se dezvoltă din mucoasa nasului și sinusurile paranazale, adesea asociate cu rinosinuzită cronică.
Polipii rezultă din inflamația cronică a mucoasei nazale și a sinusurilor, generând hiperplazia reactivă a epiteliului mucoasei. Prezența lor, mai ales la copii și tineri, reprezintă un semnal de alarmă privind posibile afecțiuni subiacente, cum ar fi fibroza chistică sau alte patologii tumorale.
Polipii nazali sunt legați de mai multe afecțiuni, inclusiv astm, bronșiectazie (modificări pulmunoare), fibroză chistică, sindroame de dischinezie ciliară, sindrom Churg-Strauss, sinuzită fungică alergică și rinosinuzită bacteriană.
Simptomatologie
Pacienții cu polipoză nazală prezintă de obicei o serie de simptome, printre care: obstrucție nazală, sinuzită recurentă, anosmie sau hiposmie, rinoree apoasă și picurare postnazală.
În timpul examinării fizice, clinicienii pot observa în cavitatea nazală mase netede, rotunde, căptușite cu mucoase, care provin de obicei din meatul mijlociu, iar aceste mase sunt adesea bilaterale.
Aceste simptome pot varia ca severitate și pot duce la complicații, cum ar fi tulburări de somn și deteriorarea calității vieții, prin stări de oboseală, iritabilitate și chiar emoții negative, afectând astfel viața socială și profesională a pacienților.
Diagnostic
Diagnosticul polipozei nazale se bazează în primul rând pe istoricul pacientului și pe examenul fizic, inclusiv pe rinoscopie anterioară și pe endoscopia nazală.
Pe baza simptomelor poate fi luată în considerare și testarea alergiilor, în timp ce tomografia computerizată (CT) a sinusurilor nu este esențială pentru diagnostic, ea fiind recomandată în special pentru planificarea chirurgicală și pentru a exclude alte afecțiuni, cu precădere în cazurile unilaterale.
Rezultatele imagistice care sugerează polipi nazali includ chisturi sau mase lobulate în cavitatea nazală și opacificarea parțială sau completă a sinusurilor.
Managementul medical este prima linie de tratament pentru polipii nazali, concentrându-se pe reducerea dimensiunii și îmbunătățirea simptomelor. Spray-urile nazale cu corticosteroizi sunt opțiunea principală atât pentru îngrijirea acută, cât și pentru cea de lungă durată, în timp ce curele scurte de corticosteroizi orali sunt utilizate în tratamentul avansat.
Antihistaminicele pot ajuta pentru simptomele alergice, însă au doar un impact minim asupra polipilor.
Opțiuni chirurgicale, ca polipectomie nazală sau chirurgie endoscopică funcțională a sinusurilor (FESS), pot fi luate în considerare pentru pacienții care nu răspund la terapia medicală, deși adesea nu oferă o vindecare permanentă din pricina ratelor ridicate de recidivă.
Postoperator, irigarea nazală cu soluție salină, cu sau fără corticosteroizi, este esențială în ameliorarea simptomelor.
Dr. Cristiana Ionescu-Orodel 