Tulburările de auz la copii și Autismul

La nivel mondial, circa trei milioane de copii, sub 18 ani, manifestă o anumită scădere a auzului. Problemele apar încă din primele zile de viață. Statistica ne arată că 1 din 1000 de nou născuți înregistrează o deficiență majoră de auz, în timp ce 6 din 1000 au o deficiență moderată.

În jurul vârstei de 18 ani, nu mai puțin de 17 din 1000 de persoane sunt diagnosticate cu un anumit grad de pierdere a auzului, fără să includem aici scăderile cauzate de otita medie acută congestivă sau seroasă.

Care sunt simptomele scăderii de auz la copii?

întarziere de dezvoltare a vorbirii și a limbajului;
lipsa sau oprirea gânguritului;
la vârsta de 12 luni, nu înțelege comenzile simple de genul „Fă PA-PA!” , „Bate palmele!”;
la vârsta de 2 ani, copilul ar trebui să știe cam 50 de cuvinte, și să le poată asocia câte două, lucru care nu se întâmplă în cazul copiilor cu probleme de auz; Copilul nu întoarce capul după zgomot;
dificultăți în activitatea școlară;

Care sunt cauzele deficiențelor de auz?

Problema nervului auditiv, cunoscută și sub denumirea de „hipoacuzie neuro-senzorială” este una permanentă.

În proporție de 50% această boală are cauze genetice, iar diferența procentuală este generată de meningita sau infecția maternă (Citomegalovirus, CMV, aparută pe parcursul sarcinii), ori traumatisme craniene, traume sonore, anomalii anatomice, sau administrarea unor medicamente.

Doar într-o proporție mică, hipoacuzia neuro-senzorială este lipsită de o cauză aparentă, idiopatică.

Hipoacuzia de transmisie este adesea temporară, cauzată de prezența lichidului la nivelul urechii medii (otita medie seroasă), o anomalie sau malformație de nivelul timpanului sau a oscioarelor care transmit sunetul (ciocan, nicovală și scăriță).

Urechea medie este porțiunea aflată în spatele timpanului, acolo unde cele 3 oscioare, Ciocanul, Nicovala și Scărița, transmit sunetul mai departe către Cohlee – partea nervoasă a auzului.

Infecțiile sunt localizate adesea în urechea medie. După un episod de otită medie acută congestivă, in urechea medie poate ramâne lichid. Pe de altă parte, unii copii pot avea lichid în urechea medie din pricina unor disfuncții ale Trompei lui Eustachio.

Astfel, evitarea expunerii la sunete puternice sau traumatisme craniene de orice fel, ajută la prevenirea scăderilor de auz sau la eventuala accentuare a unei probleme de auz preexistente.

Care sunt opțiunile de tratament?

Cu cât diagnosticarea unei hipoacuzii este mai timpurie, cu atât opțiunile de tratament și implementarea acestora vor ajuta mai mult copilul să audă și să iși dezvolte limbajul.

Pentru a diagnostica tulbuarea de auz se pot efectua mai multe tipuri de teste, in funcție de vârsta copilului:

Otoemisiuni acustice – OAE – (de elecție) – Prin stimularea cu unde emise de aparatul de testare, se obțin ecouri ale celulelor ciliate din cohlee (urechea internă). Același aparat care emite undele, captează și răspunsul.

Potențialele evocate auditive precoce de trunchi cerebral – BERA- sunt folosite pentru a determina integritatea sistemului auditiv și pentru a face deducții asupra auzului.

Spre deosebire de otoemisiunile acustice, potențialele evocate auditive testează nu doar integritatea celulelor ciliate externe din urechea internă, dar și a intregului sistem auditiv până la trunchiul cerebral. Acest test se poate efectua NUMAI după vârsta de 3 luni.

Timpanometrie – măsurarea complianței acustice a membranei timpanice, și a lanțului osicular. Metoda este obiectivă, fiabilă pentru evaluare, fiind necesară pentru a se măsura și realiza audiograma tonală și vocală – test standard de auz.

În algoritmul de diagnosticare a unei tulburari de limbaj, pe langă examinarea neuropsihiatrică pediatrică și cea logopedică, examinarea ORL ar trebui să fie obligatorie.

Am observat de foarte multe ori o anumită corelație între o hipoacuzia congenitală și tulburarea de dezvoltare a limbajului.

Comportamentul unui copil cu hipoacuzie medie sau severă poate mima simptomele unei tulburări de spectru autist sau ADHD.

În aceste condiții, tratamentul tulburării de auz va fi efectuat în directă relație cu cauza.

Pentru hipoacuziile permanente avem multiple opțiuni de tratament prin protezare auditivă clasică, BAHA, implanturi Cochleare, acestea fiind recomandate în funcție de tipul și severitatea problemelor de auz.