Rinita alergică în timpul sarcinii

Rinita hormonală – Apare din pricina dezechilibrului dintre nivelurile de estrogeni și progesteron, și determină manifestări nazale în timpul ciclului menstrual, pubertații, sarcinii sau statusului postmenopauzal.

Rinita de sarcină apare de obicei în trimestrul II, este persistentă și dispare rapid după naștere.

Similar astmului bronșic, rinita preexistentă sarcinii poate stagna, se poate ameliora sau deteriora în timpul sarcinii.

Rinita în sarcină – Rinitele reprezintă o problemă frecvent întâlnită în timpul sarcinii. Astfel, un procent de 30% dintre gravide manifestă simptome nazale.

Cauzele rinitei din timpul sarcinii

Rinita vasomotorie de sarcină este rezultatul modificărilor hormonale din această perioadă.

Dezechilibrul dintre estrogeni și progesteron determină efecte directe și indirecte asupra vaselor de sânge nazale și a producției glandelor mucoase.

Edemul mucoasei nazale este produs de relaxarea musculaturii netede a vaselor nazale, creșterea volumului sanguin, și a activității glandelor mucoase de la acest nivel.

Simptomele sunt moderat-severe, ating apogeul în trimestrul II, dar dispar la o săptămâna după naștere.

Dacă fenomenele de rinită sunt preexistente sarcinii, evaluarea implică luarea în considerare a tuturor cauzelor de rinită.

Gravida poate dezvolta rinită medicamentoasă supraadăugată și prezintă risc de 6 ori mai mare decât femeia neînsărcinată de a dezvolta sinuzită fără manifestări clinice. Din aceste considerente, rinita medicamentoasă trebuie suspicionată la orice gravidă cu manifestări de rinită.

Ca și complicații ale rinitei întâlnim adesea otita medie acută, otita medie seroasă sau disfuncția oto-tubară – cu senzație de plenitudine otică, autofonie cu tulburări de auz, auzirea propriei respirații.

Rinitele alergice anterioare sarcinii pot rămâne staționare în 45% din cazuri, se pot agrava în 34% sau ameliora la 21% din cazuri.

Principala problemă în tratarea rinitei în sarcină este legată de faptul că, majoritatea medicamentelor travesează placenta și implică un risc de malformații fetale.

Atunci când alegem tratamentul potrivit trebuie evaluat raportul risc/beneficiu, atât pentru mamă cât și pentru făt.

Tratamentul trebuie inițiat la recomandarea medicului ORL, în colaborare cu medicul de OBSTETRICĂ-GINECOLOGIE.